Istoria Provinciei române
Congregaţia Fiicelor Sfântului Francisc de Assisi(CFSF - Congregatio Filiarum Sancti Francisci Assisiensis)
Surorile au venit pe teritoriul României în anul 1902, desfăsurându-şi activitatea în diferite spitale din Lipova, Beiuş şi Sânnicolau Mare.
Din anul 1912 au început să îngrijească bolnavii şi în spitale din Arad şi Lugoj.
În anul 1930 a fost înfiinţată Provincia română, sediul provincial şi noviciatul fiind la Maria Radna.
Din anul 1935, surorile au început activitatea şi în Timişoara.
În anul 1948, fiind perioada comunistă, Provincia română a fost desfiinţată. Casele si celelalte proprietăţi au intrat în patrimoniul statului şi 75 de surori care aparţineau provinciei au fost trimise acasă sau în tabere de concentrare în Maria Radna şi mai târziu în oraşul Orăştie.
Surorile s-au străduit să-şi trăiască viaţa călugarească în civil, desfăşurându-şi mai departe activitatea în diferite spitale din Timişoara, Arad, Beiuş, Lugoj, Lipova, Sânnicolau Mare, Orăştie. Deşi fiind puse sub supraveghere, se întâlneau şi ţineau legătura între ele, respectând pe cât era posibil Regula şi Constituţiile. În timpul comunismului, neavând posibilitatea de a primi tinere în comunitate, numărul surorilor s-a micşorat considerabil.
Reînnoirea vieţii comunitare a Provinciei române a început în anul 1992, când s-au reluat legăturile între Generalat şi Provincia română. În anul 1994, surorile din diferitele localităţi în care au trăit şi activat, s-au mutat la casa renovată din Timişoara, care a devenit sediul provincial. Majoritatea surorilor fiind mai în vârstă, conducerea generală a transferat surori din Provincia slovacă pentru a ajuta Provincia română şi pentru a reînnoi activitatea.
